Hai să ne imaginăm că ar exista un loc în care am putea merge ca să scăpăm de toate amintirile ce ne încarcă inutil memoria. Un click, delete și gata. Atât de simplu. Iar la plecare să primim de la recepție o fișă pe care să scrie: din memoria pacientului, s-a scos x amintire. Cum sună?
Chiar vorbeam cu o prietenă zilele trecute de filmul Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Ți-l recomand. 🙂 Ideea este că una dintre marile mele temeri este că, odată cu vârsta, aș putea uita oameni, momente, lucruri. Sau că cineva drag mie ar putea suferi de o tulburare de memorie, cunoscută în termeni medicali ca demență.
Așa că nu cred că aș fi putut găsi un interlocutor mai bun decât Liana Borza pentru articolul meu despre memorie și uitare. Doamna doctor Borza este unul dintre medicii pe care îi poți asculta ore în șir și nu te plictisești. Povestește cu foarte mult entuziasm despre ceea ce face și are o energie incredibilă. Lucrează în paralel în Marea Britanie și în România, așa că sunt recunoscătoare că și-a făcut timp să povestim despre ce ne facem atunci când începem să uităm și clinica memoriei, o noutate la noi în țară.
Psihiatrul Liana Borza a adus în România conceptul de clinică a memoriei în format online, inspirat după modelul clinicilor de memorie din Marea Britanie. Acolo, doamna doctor a lucrat pe postul de Consultant Psychiatrist în domeniul Psihiatriei vârstnicului, care se adresează persoanelor peste 65 ani. Pe înțelesul nostru, atribuțiile unui Consultant Psychiatrist din Marea Britanie sunt asemănătoare cu cele ale unui medic primar psihiatru șef de secție din România.
Proiectul poate fi ușor accesat prin platforma de telemedicină Medicentrum a lui Horațiu Ioani (un medic pe care eu îl apreciez enorm).
În România există, din păcate, mult prea puține centre destinate tulburărilor de memorie, iar inițiativa este de mare folos persoanelor care au probleme cu memoria, dar și familiilor lor.
Mai întâi să înțelegem cum ajungem să uităm. Doamna doctor, care este explicația?
Vârsta înaintată este considerată principalul factor de risc pentru apariția tulburărilor de memorie, inclusiv a demențelor, căci demențele nu sunt singura categorie de tulburare de memorie și, la rândul lor, sunt de mai multe tipuri, boala Alzheimer fiind considerată în prezent cea mai frecventă formă de demență. Surse internaționale consacrate atrag totodată atenția și asupra importanței altor factori de risc: izolarea socială, lipsa activității fizice și intelectuale, depresia, obezitatea, fumatul, consumul excesiv de alcool, traumatismele cranio-cerebrale, nivelul crescut de colesterol, hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat.
Sunt și studii de cercetare care documentează ipoteza infecțioasă a bolii Alzheimer, arătând că există o legătură între virusurile herpetice și această maladie. De asemenea, este bine argumentată și legatura dintre factorii de mediu precum poluarea sau expunerea la metale grele și boala Alzheimer. Nu în ultimul rând, sunt studii ale căror rezultate susțin o legătură între dezechilibrele florei intestinale și boala Alzheimer sau între bacteriile din cavitatea bucală care contribuie la apariția cariilor sau a gingivitei și boala Alzheimer.
Ce se întâmplă în creier atunci când uităm?
Vă pot oferi exemple diverse. Astfel, hipocampul este prima regiune a creierului afectată de atrofia caracteristică bolii Alzheimer. Pe de altă parte, sunt studii care demonstrează că hipocampul este afectat încă din stadiul de tulburare cognitivă ușoară, care poate să preceadă instalarea bolii Alzheimer. Într-o demență vasculară, putem vorbi, de exemplu, despre îngustarea vaselor mici de sange la nivel cerebral care poate duce la reducerea fluxului sanguin la acest nivel.
Am întâlnit însă și cazuri atât în România, cât și în Marea Britanie care s-au prezentat la clinica de memorie pentru afectarea memoriei, ca în urma unor investigații imagistice cum ar fi CT sau RMN cranio-cerebral, recomandat de specialist să se constate, de fapt, prezența unor altfel de afecțiuni cerebrale decât demența (cum ar fi, de exemplu, tumora cerebrală cunoscută sub denumirea de meningiom), care pot avea simptome asemănătoare acesteia. Ținând cont de aceste rezultate, aș dori să subliniez importanța unui examen imagistic cerebral de screening atunci când apar primele semne de tulburare de memorie, căci un diagnostic precoce face întodeauna diferența.
Dar poate să fie un semn de îngrijorare dacă noi, tinerii, începem să uităm? Eu, de exemplu, nu reușesc să mai țin minte lucruri, uit des, nu mă pot concentra și aud asta tpt mai des în jurul meu.
La vârsta tânără, am remarcat că sunt persoane care nu se odihnesc suficient, sunt stresate, își propun prea multe obiective simultan, au poate un job prea solicitant sau aleargă de la un job la altul, ceea ce contribuie la aparitia unor tulburări de memorie. Asta nu înseamnă neapărat ca au demență, ci că stresul, suprasolicitarea, deprivarea de somn sau un somn fragmentat, cu întreruperi, pot constitui, la rândul lor, factori de risc pentru dezvoltarea tulburărilor cognitive.
Este, de fapt, vorba despre un stil de viață deficitar. Avem, din fericire, vești bune care vin în urma unor studii de cercetare de ultimă oră, studii care sugerează că sunt factori de risc care pot fi modificați prin adoptarea unui stil de viață sănătos.
Când ar trebui să fie uitarea o problemă?
Atunci când funcționarea zilnică este afectată într-atât de mult încât persoana în cauză începe să întâmpine dificultăți în desfășurarea activităților de zi cu zi în mod independent, fiind nevoită să apeleze la ajutorul celor apropiați.
Ați avut această idee, de a crea în România o clinică a memoriei inspirată de activitatea dvs. din clinicile în care ați lucrat la Londra.
Da. Am această experiență de lucru care mi-a permis să constat cât de bine funcționează și cât de eficiente sunt clinicile de memorie pentru pacienți și pentru familiile acestora. Este o necesitate să avem servicii separate doar pentru cei care prezintă tulburări de memorie astfel încât aceștia să nu mai fie nevoiți să se adreseze unui spital de psihiatrie și să treacă prin tot stresul pe care îl poate presupune o astfel de experiență. Din păcate, atunci când ajunge la un spital de psihiatrie, pacientul își pune problema că are o tulburare psihică gravă, devine frustrat că este bolnav psihic. Dacă apelează de la bun început doar la serviciile oferite de clinica memoriei, autostigma și chiar posibila traumă pot fi evitate.
De ce ar fi nevoie de o astfel de clinică în România?
Am remarcat, de exemplu, la noi în România, că sunt subdiagnosticate anumite patologii din această sferă. O astfel de clinică a memoriei ar fi importantă pentru acuratețea diagnosticării. Este important să avem specialiști cu experiențăîn domeniu pentru a putea pune un diagnostic clar, dar si pentru a oferi un suport specializat – și aici nu mă refer doar la pacienți, ci și la membrii familiei. Un membru al familiei care are în grija sa un pacient cu o formă de demență avansată poate dezvolta ceea ce se numește povara îngrijitorului, adică poate manifesta simptome de depresie, anxietate, insomnii pentru că nu face față singur îngrijirii persoanei apropiate diagnosticate cu demență.
Tocmai de aceea, este nevoie de o astfel de clinică care să promoveze educația pacientului și a membrilor familiei acestuia cu privire la afecțiunea diagnosticată și la serviciile disponibile, dar și unde să poată fi oferite servicii de consiliere atât pacienților, cât și membrilor familiei. Așa pot face față unei asemenea situații de viață și nu se mai simt singuri în acest demers.
Aș dori să reamintesc nevoia de un serviciu separat sub forma unei clinici de memorie pentru ca pacientul să evite deplasarea la un spital de psihiatrie, din motivele pe care le-am enumerat deja. De asemenea, aș mai dori să punctez că, deși aș fi putut pune bazele unei clinici de memorie într-un format fizic, m-am gândit că evaluarea online prin telemedicină vine cumva cu un plus valoare față de evaluarea față în față, deoarece face serviciile clinicii memoriei accesibile românilor din orice colț al țării, dar și din diaspora. Reușim astfel să depășim distanțele georgrafice și putem acționa cu promptitudine.
Un alt avantaj, care a fost evidențiat și într-un număr din octombrie al British Journal of Psychiatry Bulletin, îl reprezintă faptul că telemedicina ne ajută să vedem pacientul în mediul său ambiental de acasă. Acest lucru ne poate oferi informații prețioase despre pacient.
Dar cei care nu au cameră video?
Am avut persoane din locații diferite. Sunt ajutați de aparținători să acceseze serviciile noastre și până acum nu s-a pus problema ca cineva să nu aibă acces la o cameră video. Aparținătorul nu numai ca ajută cu camera video, dar oferă și date importante despre starea prezentă a pacientului și despre istoricul bolii, așa că, din punctul meu de vedere, colaborarea cu aparținătorul este de fiecare data deosebit de importantă.
Când ar trebui să apeleze cineva la serviciile clinicii memoriei?
Sfatul meu ar fi ca oamenii să apeleze la serviciile clinicii memoriei atunci când încep să uite, atunci când constată o afectare a memoriei recente. Acesta poate fi primul semn de boala Alzheimer și este important să punem diagnosticul în stadiul incipient al bolii. Mai sunt însă și alte semne timpurii care pot indica alte forme de demență pentru care se poate apela la serviciile noastre. Spre exemplu, persoanele care prezinta factori de risc vascular precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, hipercolesterolemia și care încep să observe (sau poate anturajul observă) că devin din ce în ce mai iritabili sau că prezintă schimbări de personalitate și de comportament își pot pune problema unui debut al unei demențe vasculare. La început, o demență vasculară nu se manifestă neapărat cu pierderi de memorie, ci acestea apar pe parcursul bolii.
Am remarcat în practica mea că este mai dificilă adresabilitatea timpurie atunci când pacientul locuiește singur și nu are rude apropiate care să îl viziteze. Avantajul când te observă cineva apropiat este că acel cineva remarcă semnele precoce de tulburare de memorie și te poate ajuta să te prezinți la medic mai devreme.
Există un tratament care să vindece?
Din păcate, tratamentul antidemențial nu vindecă. Poate fi privit mai mult ca un tratament de întreținere care să ajute la încetinirea progresiei demenței, căci, cu ajutorul medicației specifice, reușim să păstrăm pacientul cât mai mult timp în același stadiu de evoluție a bolii. Acesta este unul din motivele pentru care contează ca prezentarea la medic să fie încă de la primele semne. În acest context, aș mai dori să menționez că am avut o colaborare cu o echipă de cercetare de la New York University School of Medicine din Statele Unite care a demonstrat că un program de management de caz centrat pe nevoile persoanei și bazat pe asocierea medicației antidemențiale cu intervențiile non-farmacologice psihosociale este de 10 ori mai eficient decât doar administrarea medicaţiei.
Ce înseamnă asta?
Intervențiile non-farmacologice psihosociale presupun, spre exemplu, stimularea implicării în activități și planificarea activităților care să antreneze abilitățile cognitive, consilierea oferită pacientului și familiei acestuia în ceea ce privește alegerea unui centru de zi unde pacientul să poata interacționa social și să desfășoare activități recreaționale și de antrenament cognitiv, organizarea unor grupuri de suport pentru membrii familiei pacientului etc. În cadrul clinicii de memorie pe care o coordonez, aceste intervenții sunt adaptate și puse în practică împreună cu psihologul clinician și cu asistentul social care fac parte din echipa clinicii.
Am remarcat, nu de puține ori că, din păcate, în România se pune prea mult accent doar pe medicație. Din acest motiv, mi-aș dori ca prin această clinică a memoriei să reușesc să cresc nivelul de conștientizare cu privire la importanța intervențiilor non-farmacologice. Mi-aș dori să se înțeleagă că în cazul pacientilor cu demență nu este suficientă doar administrarea medicației.
Doamna doctor poate fi găsită aici. Dacă cineva drag vouă are nevoie de ajutorul dumneaei, nu ezitați să o căutați. Pe mine m-a impresionat cât de implicată este în proiect și cât de multe vrea să schimbe în mentalitatea României.
Sursă foto:
www.pixabay.com
arhivă personală dr. Liana Borza
No Comments