Ni s-a întors lumea cu susu-n jos. La propriu. Nimic nu mai e cum știam. Suntem îngrijorați și neputincioși. Trăim un greu colectiv și realitatea e că anxietatea a ajuns cât casa. E omniprezentă. Eu o simt în unele seri când mă bag în pat și nu mă lasă să adorm. Mă gândesc la mine, mă gândesc mai mult la cei dragi și la virusul ăsta nenorocit care ne poate îmbolnăvi. Mă liniștește puțin faptul că toți ai mei au înțeles că ACUM trebuie să stăm acasă. Cu dor mare unii de alții, dar stăm acasă. Cât? Nu știe nimeni să spună. Atât cât trebuie. Nu suntem imunizați pentru un astfel de virus nici fizic, nici psihic.
Am stat de vorbă cu Monica Dinulescu, psihoterapeut, ca să aflu cum să ne ținem mintea ocupată în perioada asta și cum să ne controlăm fricile.
