La o primă căutare pe google a cuvântului „depresie”, apar peste trei milioane de rezultate. TREI milioane! Deși s-a scris mult despre acest subiect, depresia este încă un tabu social, în continuare privită ca un alint, un moft sau în cel mai bun caz, ca un semn de slăbiciune care trece, iar mulți dintre cei care suferă de depresie refuză să ceară un ajutor specializat.
Zic: nu am ce să caut la terapie. Ba ai.
În privința pielii, convingerile mele sunt aceleași de câțiva ani buni: nu mă culc niciodată machiată, cred într-o demachiere serioasă seara și dimineața, nu ies din casă fără crema de protecție solară și nu pun niciun produs pe piele dacă nu documentez foarte, foarte bine înainte ce e cu el. Daaar… de curând era cât pe ce să cad în capcana unor cosmetice mult promovate de câteva persoane publice și să cumpăr fără a citi prea multe despre ele (vă rog, nu faceți ca mine). Dar nu despre asta vreau să vorbesc, pentru că s-a tot scris, ci despre cum să alegem (cu cap) produsele potrivite tenului nostru. Cu argumente clare de la medicul dermatolog Viviana Iordache.
Dacă unii au dat buzna la terase sau la saloanele de înfrumusețare, eu am mers la stomatolog. Am vrut să aflu cum se desfășoară o consultație în momentul de față, ce măsuri de siguranță suplimentare s-au luat și ce reguli trebuie să respectăm astfel încât să nu existe vreun risc de îmbolnăvire cu noul coronavirus.
Și cum sunt pacient veteran, obsedată de dinții mei, dar și ușor ipohondră, mi-am pregătit lista de întrebări și am rugat-o pe Floriana Tudorache, medic stomatolog la Magic Smile să îmi răspundă la ele. Sper să îți folosească și ție tot ce am aflat.
Ne-a rugat să nu îi dăm numele. Așa că îi voi spune simplu – Maria. Am cunoscut-o în luna mai, la Fundeni, unde acum știu sigur că nu e numai boală și tristețe. E și speranță.
Maria are puțin peste 40 de ani, este asistentă medicală la UPU și, timp de o lună, s-a izolat de familia ei, ca să poată ajuta un pacient cu un cancer de sânge. Un pacient pe care nu îl cunoaște și nu cred că îl va întâlni vreodată (povestesc mai jos de ce). Adică un necunoscut pentru care a donat celule stem hematopoietice. A donat viață. Fiindcă fix asta a făcut. Fără să clipească. În plină pandemie, în timp ce mulți dintre noi am stat în casă și am sperat să nu ajungem la spital.
După două luni de izolare, am ieșit în sfârșit din casele noastre. Unii mai precauți și mai responsabili, alții cu un comportament de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Cum mi-a fost mie perioada asta? Grea, cu multe emoții și cu dor de oameni și de natură. Sunt obosită, am niște restanțe de somn, nu am simțit în niciun moment că mă plictisesc, am muncit mai mult decât o făceam înainte și nu simt nici că m-am reinventat. Chiar vorbeam zilele trecute cu o prietenă de acest clișeu și am ajuns amândouă la concluzia că da, nu ne-am reinventat, dar am primit o lecție: tot ce contează în viața asta este să fii sănătos și să îți fie bine toți ai tăi. Și că cea mai mare avere sunt oamenii pe care îi ai alături. Că simplitatea este cel mai sofisticat lucru. Și că ziua de mâine nu este garantată nimănui.
Am vrut să aflu cum se vede noul normal prin ochii unui psiholog, așa că l-am rugat pe Gaspar Gyorgy, psihoterapeut, să îmi răspundă la câteva întrebări. Mulțumesc mult, Gaspar!