„Ce este criza asta de la 40? O regândire a sensului și a scopului.” Mesajele cu care am rămas de la psihoterapeuta Raluca Anton, invitata mea în podcastul „e vremea mea”

Noi nu avem modele de femei care înaintează în vârstă cu demnitate și care vorbesc despre asta cu eleganță și cu încredere în propria persoană. De foarte multe ori, ne și retragem în noi. Noi suntem cei care nu ne mai arătăm. Dacă am fi o generație de oameni care am veni cu asumare în fața oamenilor: da, am înaintat în vârstă, dar încă mai am lucruri de făcut și spus. Aevm nevoie de astfel de repere.

Avem nevoie să fim văzuți unii de alții.

Avem nevoie de acele șezători în care să ne conectăm și să vorbim despre ce ni se întâmplă.

Ce este criza asta de la 40? O regândire a sensului și a scopului. Vine cu tot felul de conștientizări. Vine cu dureri.

Nu ne învață nimeni să vorbim despre moarte.

Noi nu mai jelim – nu mai plângem pierderile noastre.

Avem câteva etape în dezvoltarea minții noastre când procesăm experiența morții în copilărie. Nimeni nu ne spune asta. Apare mai întâi pe la 6 ani – când copiii își dau seama că unii oameni pleacă și nu mai vin înapoi, dar pentru că încă există un rest de gândire magică, apare chestia asta că la un moment dat o să se întoarcă cumva. Mai există un moment – se numește anxietate față de moarte undeva pe la 8 ani când realizează adevărul că cineva care moare nu se mai întoarce niciodată și că rămâne doar în amintirea noastră și doar în experiența noastră interioară. Noi, adulții, avem tendința să le ascundem, să îi păcălim, însă sănătos este să stăm la masă și să le spunem copiilor pe înțelesul lor.