La o primă căutare pe google a cuvântului „depresie”, apar peste trei milioane de rezultate. TREI milioane! Deși s-a scris mult despre acest subiect, depresia este încă un tabu social, în continuare privită ca un alint, un moft sau în cel mai bun caz, ca un semn de slăbiciune care trece, iar mulți dintre cei care suferă de depresie refuză să ceară un ajutor specializat.
Zic: nu am ce să caut la terapie. Ba ai.
Depresia mi-e cunoscută. Aveam 23 de ani când am ajuns pentru prima dată în cabinetul unui psihoterapeut. Mă mutasem de câteva luni în București, nu cunoșteam pe nimeni aici, prietena cu care venisem se întorsese în Timișoara, tipul cu care eram (de puțin timp, ce-i drept) m-a pus să aleg între el și București (stați liniștiți, am ales bine), iar la unul dintre interviurile de angajare în tv mi s-a spus că am accent de provincie și nu am ce căuta în televiziune (voiam să învăț meserie, să merg pe teren, nu să fiu pe sticlă).
Așa că, trimisă de medicul de familie, am mers la psiholog și am făcut câteva ședințe de terapie. Suficiente, credeam eu.
M-am întors mai târziu la psihoterapie, în perioada în care am lucrat în televiziune (scăpasem și de accent între timp), dar și după ce a murit o prietenă foarte bună. Mi-a luat șase luni ca să îmi fac curaj și să (re)intru în cabinetul terapeutului după ce ea nu a mai fost. Mi-a fost greu să accept că nu am putut să o ajut mai mult și că nu mai este fizic.
M-a ajutat psihoterapia?
Mult. Am înțeles că e important să nu mai ascunzi durerea care zace în tine și să vorbești despre ea. Cu voce tare. Nu va trece de la sine dacă o ignori și, la un moment dat, oricât de mult o ascunzi sub preș sau fugi de ea, te ajunge din urmă.
De curând, am organizat împreună cu colegii mei de la agenția Deci se Poate o campanie pentru COPAC (Coaliția organizațiilor pacienților cu afecțiuni cronice din România). Campania se numește: Depresie, nu impresie, campanie la care s-a alăturat și Marius Manole.
Aici, dar și mai jos este mesajul campaniei (în care apar colegii mei și sunt tare mândră de ei).
De ce Depresie, nu impresie? Pentru că depresia NU este o glumă, o cerșire de atenție, o etapă trecătoare, un alint sau un moft. Nu. Depresia se simte ca o situație care pare fără ieșire pentru cei care trec prin ea. Depresia este un cocktail de sentimente care pot fi insuportabile. Depresia este un dezechilibru ]n chimia creierului. Deci depresia este o BOALĂ cât se poate de serioasă. O boală care nu trece cu discursuri motivaționale, cu ceai de tei sau de mușețel și care trebuie tratată, acolo unde este cazul, cu medicamente.
Statistic, lucrurile arată rău. La nivel mondial, aproape 300 de milioane de oameni suferă de depresie, iar numărul celor care se sinucid ajunge la aproximativ 800.000, spune Organizația Mondială a Sănătății. Însă, numărul persoanelor nediagnosticate este cu mult mai mare. Și asta pentru că deși sunt fix lângă noi, nu îi vedem pe cei care suferă de depresie. Boala poartă multe măști, inclusiv pe cea a omului vesel și pus mereu pe glume.
Ce am reținut eu foarte important de la medicul psihiatru Gabriel Diaconu, invitat în conferința de presă? Las mai jos cu liniuțe.
- Oamenii nu vor să vadă un medic pentru că nu își conștientizează problema de sănătate sau, chiar dacă o conștientizează, se tem de ce s-ar putea să pățească după ce ajung la medic.
- Uneori, depresia este atât de severă, atât de invalidantă, încât este nevoie ca intervenția să fie medicamentoasă, adică este nevoie de ajutorul unui psihiatru.
- Cum descriu stările cei afectați de depresie? „Nu dorm”, „Mă simt de parcă ar fi dat trenul peste mine”, „Îmi vine doar să stau în pat”, „Nu mai făceam lucruri pe care le făceam înainte”, „Nu mă mai bucur”, „Nu mă mai interesează și asta mă doare”, „Nu mai mănânc”.
- Primul simptom al unui episod de depresie majoră este reprezentat de o perioadă de cel puțin două săptămâni în care persoana afectată își pierde interesul în privința oricărei activități.
- Depresia este mai mult decât un sentiment de melancolie sau tristețe. Depresia este o boală. Este pe același etaj cu orice altă boală, fie că vorbim de o boală de inimă, boală de ficat, de rinichi, de sânge, etc. Depresia este o boală de organ. Depresia se întâmplă în creierul omului. Creierul, care are părți responsabile de reglarea emoțională, testarea realității, concentrare și memorare, tot ce înseamnă bioritm, nu mai poate să facă asta.
- Ca în orice boală, și în depresie, cu cât intervii mai repede, cu atât șansele tale sunt mai bune.
- Nimeni nu este scutit de depresie. Sunt oameni a căror boală a izbucnit în pofida a tot ceea ce te-ai aștepta că ar trebui să te ferească de o boală depresivă: bani sau reușită în carieră.
- Depresia scurtează viața cu 15 ani.
- Oamenii mor de inimă rea. Oamenii fac mai frecvent diabet atunci când au depresie.
- Nu este boală care să nu se complice cu tulburări depresive prin diferite căi.
- Avem nevoie ca statul român să investească în sănătatea mintală.
- Dacă nu respecți boala, nu te respectă nici ea pe tine.
Campania Depresie, nu impresie conține o miniserie de podcasturi realizate de Laura Ivăncioiu (felicitări, Laura! știu cât de mult ai muncit la ele). Ascultați ce spun despre depresie Marius Manole, Nuami Dinescu, Andreea Raicu, Petronela Rotar, Andreea Marin și Greta Goran.
Campania mai are și un grup suport pe FB. Se numește Prieteni cu depresie și este creat pentru aparținătorii/apropiații celor care suferă de depresie.
Închei articolul ăsta cu rugămintea ca dacă treceți prin asta sau un apropiat vouă suferă de depresie, mergeți la psihoterapeut cât mai repede. Nu amânați și nu așteptați să treacă de la sine. Niciodată nu este prea târziu ca să fiți mai bine. Iar dacă credeți că informațiile de mai sus pot ajuta pe cineva, dați mai departe. Mulțumesc!
sursă foto: Unsplash.com
No Comments