Pe Soso îl cunosc de ceva vreme. Cei din generația ”Big Brother” știu foarte bine la cine mă refer. Însă, în articol, vreau să vă vorbesc despre Soso – medicul, adică doctorul Sorin Fișteag.
Pentru cei care nu știu, Soso lucrează într-un spital din Germania, ca specialist în medicină internă, iar de curând, a terminat și rezidențiatul pe pneumologie. În perioada asta, Soso face parte din echipa de primiri urgențe de la clinica Bethanien Moers (Dusseldorf) și îngrijește pacienții cu coronavirus. Îi mulțumesc tare mult pentru cât de amabil și disponibil a fost să facem interviul, în condițiile în care este zi de zi la spital, iar după program învață pentru examene.
Evident, prima mea întrebare este cum reușește Germania să aibă un număr atât de mic de decese, comparativ cu alte țări afectate de pandemie? (130.072 cazuri, 3194 decese în momentul publicării articolului – 14 aprlie)
Să știi că și aici a fost totul haotic la început. Nu exista niciun plan. Fiecare spital a fost lăsat de izbeliște. Noi ne-am organizat destul de repede și ne-am făcut stocuri de materiale. Nu am aștepatat să fim ajutați de politicieni. Ne-am descurcat singuri. Ne-am zbătut să facem rost de materiale și am reușit. E drept că Germania stă foarte bine la numărul de paturi în spital și cel de ATI, dar cred că ce a făcut diferența a fost faptul că testăm. Testăm mult. Primii infectați au fost oameni tineri care au adus virusul cu ei din stațiunile de schi. Ei au fost depistați repede pentru că deja izbucnise pandemia peste tot în Europa și au mers imediat la testare. Prin urmare, ei au fost izolați și nu au apucat să îi infecteze pe cei de acasă.
La spitalul Bethanien Moers, unde lucrează Soso, zilnic sunt internați aproximativ 3-5 pacienți cu coronavirus. Echipa de medici de aici a decis să abordeze….diferit tratamentul. Vă spun imediat de ce.
Chiar zilele trecute, Soso și colegii lui au filmat un material în care le explică celorlalți specialiști cum văd ei situația și de ce abordarea asta funcționează la pacienții lor.
Las video mai jos (are subtitrare în engleză).
Soso spune așa:
Fiecare spital are propria schemă de tratament. Noi nu intubăm foarte repede pacientul, așa cum este recomandat peste tot în lume. Amânăm cât mai mult clinic cu putință momentul intubării. Noi avem experiență vastă cu ventilația non-invazivă. Tehnicile pe care noi le folosim sunt mai puțin dăunătoare pentru plămâni și sunt o alternativă promițătoare la recomandările actuale. A fost și un mic scandal în Germania din cauza strategiei noastre, dar situația pare să dea rezultate și, până acum, dintr-un total de 50 de pacienți cu COVID-19, unul singur este intubat. De asemenea, suntem mult mai conservatori și în ceea ce privește administrarea de medicamente antivirale sau antimalarice. Nu există suficiente date pentru a susține eficiența terapiei și avem rezultate satisfăcătoare cu terapia uzuală a unei pneumonii virale.
Cum arată ziua ta la spital acum?
La ora actuală, fiind cumva liniștea dinaintea furtunii, cum zicem noi, am un program absolut normal, de la 8-17. Dacă putem, ne mai luăm și câteva ore libere, tocmai pentru a economisi puterile pentru vremurile grele ce ne așteaptă. La spital, am reușit să separăm complet COVID-19 de restul pacienților în așa fel încât triajul celor suspecți de coronavirus se face într-un cort aflat în curtea spitalului și de acolo sunt trimiși în unitatea de primiri urgențe doar cazurile grave. În cort se prezintă zilnic cam 40-60 de oameni, mulți trimiși de medicii de familied oar pentru probe. Cam 2-3 rămân internați. Avem un număr constant – câți internăm, atâția externăm. Am avut mulți tineri cu dispnee severă, i-am tratat pe secție cu supraveghere și s-au recuperat foarte bine. În acest moment, avem un singur caz grav intubat pe ATI, dar îi merge foarte bine. E un om mai în vârstă cu multe comorbidități.
Mergi cu teamă la spital?
Da. Îmi este teamă că o să iau virusul și o să îi îmbolnăvesc pe cei din jurul meu. Îmi este teamă că se va îmbolnăvi echipa din spital. Dar nici pompierul nu stă în fața unei case ce arde și se gândește că îi este frică de foc, ci face tot posibilul să limiteze daunele. Pe asta mă concentrez și eu acum. La început, îmi era greu să mă rup de muncă acasă. Noi, colegii, ne sunam, ne scriam unii altora să vedem ce se mai întâmplă. Eram foarte implicați cu totul. Acum am intrat într-o oarecare rutină și este mult mai ok. Toată lumea se concetrează pe ce are de făcut. Cu toții suntem conștienți că de noi depinde rezultatul acestei crize. Fiecare își dă silința să dea dovadă de profesionalism: medici, infiermere, asistente. Nu știm pe termen mediu sau lung ce se va întâmpla. La multe epidemii, pandemii virusul suferă mutații și nu mai e patogen pentru om. La fel de bine poate să rămână mulți ani prezent în viețile noastre. Orice scenariu este posibil.
Cum se vede de la tine felul în care a gestionat România situația?
Cred că România este un exemplu pozitiv pentru modul în care a gestionat criza. Jos pălăria pentru colegii din România pentru toate măsurile luate. Evident că nu poate decurge totul perfect pentru că pot să apară diverse probleme pe parcurs, dar eu spun că s-a acționat la timp și bine. Mentalitatea oamenilor diferă însă. În România, am văzut că se întâmplă mai des ca oamenii să își întrerupă izolarea și se întâlnesc în continuare cu alți oameni, ceea ce în Germania este foarte rar.
Ce gânduri ai pentru cei de acasă?
E foarte simplu. Îi rog să stea acasă și să fie în continuare un exemplu bun pentru Europa. Toate sacrificiile făcute de cei care au stat în casă au dat rezultate și, dacă vor continua așa, vor evita o situație similară Spaniei sau Italiei. Să rămânem optimiști, cu moralul sus și Doamne-ajută!
Foto: arhivă personală Soso
No Comments