Viața noastră, la nivel celular, începe în pântecul bunicii noastre. Cum vine asta?
Am citit de curând „Povestea ta a început demult” de Mark Wolynn și mi-a rămas în minte un citat:
„Istoria pe care o ai în comun cu familia ta începe înainte ca tu să fi fost măcar conceput. În cea mai timpurie formă biologică, aceea de ou nefertilizat, deja ai în comun un mediu celular cu mama și cu bunica ta. Când bunica ta era însărcinată în cinci luni cu mama ta, celula precursoare a oului din care tu te-ai dezvoltat era deja prezentă în ovarele mamei tale.
Acesta înseamnă că înainte chiar ca mama ta să se fi născut, mama, bunica și primele urme din tine se aflau toate în același corp, trei generații care împart același mediu biologic.”
Noi, femeile, ne naștem cu un anumit număr de ovocite. De fapt, ne naștem cu numărul maxim de ovocite. În viața intrauterină, în luna a 5-a, avem aproximativ 4 milioane de ovocite, iar la naștere mai avem 2 milioane. Ovarele noastre nu mai produc altele și asta este rezerva ovariană – resursa – care scade cu trecerea timpului. Dar ele se formează în viața intrauterină când noi suntem încă în pântecul mamei. Când mama era în pântecul mamei ei, în interiorul ei era deja ovulul care urma să fie fecundat și să ne naștem noi.
La nivel palpabil, putem să facem o comparație cu păpușile Matrioska. Astfel, fiecare generație se va regăsi în următoarele, creându-se un lanț uman lung și puternic.
Cât de minunată este viața în toate formele ei.
sursă foto: Unsplash
No Comments