De curând, a fost ziua mea. Nu aș fi zis cu ceva timp în urmă că 33 de ani mă va prinde așa, cu schimbări de tot felul și plecări din locuri și situații care nu mă mai făceau fericită. De fapt, tot anul trecut a fost un carusel de emoții, cu bune și rele, care mă adusese aproape de burnout. Așa că, la început de iulie, mi-am dat demisia din televiziune după șapte ani și jumătate și mi-am luat o pauză ca să îmi adun gândurile. O pauză numai bună pentru câteva conștientizări pe care le aștern și aici, ca să îmi aduc aminte de toate lucrurile pe care le-am învățat până la 33 de ani. O să mă mai lovesc de ele? Cu siguranță, dar măcar acum știu ce am de făcut.
Iată ce vreau să îți spun și ție:
Să (te) accepți când nu mai poți și să înțelegi că nu este deloc greșit să iei o pauză, mai ales dacă ai pus multă presiune pe tine. Este chiar sănătos. Fizic și psihic.
Să te oprești din tot ce faci și apoi să îți dai voie să îți cauți din nou drumul dacă te-ai rătăcit. Chiar nu contează vârsta.
Să ai curaj să faci exact ce simți indiferent de ce zic sau cred ceilalți.
Să te apreciezi mai întâi tu pe tine și apoi o vor face și alții. Exteriorul reflectă întotdeauna interiorul.
Să nu îți fie frică de eșec și să îl accepți ca fiind parte din evoluția ta și să te critici mai puțin. Spre deloc -ideal.
Să recunoști când ai o problemă. Abia atunci o poți și rezolva. Și să ceri ajutor.
Să îmbrățișezi cu sufletul schimbările de traseu. Chiar dacă planurile tale poate erau altele. Poate nu era momentul lor acum și uneori, de fapt, întotdeauna, trebuie să faci și loc noului.
- Să nu mai amâni lucrurile cu anii din lipsă de timp.
Să lași oamenii potriviți și situațiile potrivite să vină la momentul potrivit.
Să dai drumul oamenilor atunci când nu mai rezonezi cu ei și să ieși din relații nepotrivite. E mai onorabil să te retragi decât să continui cu ipocrizie. Mi-a luat ceva timp să înțeleg asta.
Să nu mai controlezi totul și să îți lași din când în când haina ego-ului. Nu e capătul lumii dacă ceva nu a ieșit perfect.
Să ai răbdare. Mai lasă Universul să te și surprindă. Fii doar deschisă.
Să fii autentică. În zilele noastre, pare din ce în ce mai greu, dar nu imposibil.
Să îți asumi alegerile: bune sau rele.
Să știi că oricând se pot schimba lucrurile.
Să îți numeri des motivele de bucurie reală. Sunt multe. Ai să vezi.
Să pui bucurie și energie în tot ceea ce faci. Când nu mai simți asta, mai bine pleci. Dintr-o relație sau de la un loc de muncă.
There is always a next level. Să pleci dintr-un loc în care simți că nu mai aparții. Asta este una dintre cele mai grele și mai importante lecții învățate la 32 de ani.
Să lași fricile deoparte. Fricile sunt, de fapt, uneltiri ale minții și te sabotează ori de câte ori le dai voie să facă asta.
Să ai încredere că oamenii se pot schimba doar DACĂ și ei își doresc asta.
Să înțelegi că succesul nu înseamnă că trebuie să muncești până îți sar capacele ca să demonstrezi în stânga și în dreapta că poți.
Să scapi de credințele și poveștile care nu îți mai servesc și care te limitează.
Să ieși din zona de confort pentru că doar așa progresezi. Poate a devenit deja clișeu vorba asta: zona de confort, dar chiar așa e. Am o mulțime de exemple.
Să te mai lași dusă și de val. Viața te poate surprinde când te aștepți cel mai puțin mai frumos decât îți poți imagina.
Să nu subestimezi niciodată puterea minții tale.
Să fii recunoscătoare pentru sănătate și să mulțumești zilnic pentru asta.
Să stai cât mai mult timp în natură. E singurul loc care te încarcă cu adevărat
Să știi cine ești și ce poți. Dar și ce nu poți.
Să fii prezentă, împăcată și asumată cu cine și ce ești!
Să înveți mereu de la alții și să stai în preajma oamenilor care vor să crească.
Să îți simplifici casa, garderoba, mintea. Să rămână doar ce te reprezintă 100%.
Să îți asculți mai des corpul. El știe uneori mai bine decât tine unde îți este locul.
Să ai încredere că va fi bine, chiar dacă azi pare că ți s-a întors lumea cu susu-n jos. Mâine e o nouă zi!
No Comments