Herculane, orașul sufletului meu. Îmi amintesc că fix așa am început o compunere la română prin clasa a cincea sau a șasea. Pe atunci, Herculane arăta altfel. Herculanele copilăriei mele încă fascina prin clădiri pline de istorie, clădiri în care s-au cazat în urmă cu foarte mulți ani împărăteasa Sissi – soția împăratului Austro-Ungariei Franz Iosef, Carol 1, Ferdinand de România, Eminescu, Eliade sau Sadoveanu.
Astăzi au rămas doar poveștile, pe care sunt convinsă că prea puțini le mai știu, iar clădirile stau să cadă peste oameni.
Din păcate, stațiunea este într-o degradare apăsătoare de la un an la altul, iar de fiecare dată când merg acasă, simt un nod în gât. Mă amărăște rău nepăsarea celor care au asistat la distrugerea stațiunii, supranumită cândva Perla Banatului. O ironie tristă acum, nu-i așa? S-au perindat mulți primari care nu au știut sau, mai bine zis, nu au vrut să valorifice stațiunea, deși potențialul turistic este unul extraodinar. Ce au făcut în schimb? NIMIC. Au vândut tot ce s-a putut vinde investitorilor privați și sub ochii lor, ai localnicilor și ai turiștilor, cei care încă mai vin aici de dragul amintirilor – în ciuda serviciilor, orașul a murit. Puțin câte puțin.
Speranțe să scoți din comă un oraș aproape mort mai sunt. Sigur că nu se pot întâmpla minuni peste noapte, dar pași mici se fac. Nu de către autorități. De curând, am aflat de #HerculaneProject, adică proiectul unor arhitecți din Timișoara, îndrăgostiți de stațiune, care vor să salveze una dintre clădirile monument grav afectate de nepăsare, Băile Neptun, pe vremuri cel mai mare SPA din Europa.
Totul a început pe 4 iunie 2017 când Oana Chirilă și câțiva prieteni din Timișoara au ajuns în Herculane întâmplător și au fost impresionați de starea în care au ajuns Băile Neptun. Așa că au decis că până să facă statul ceva, vor face ei și au reușit să strângă o parte din banii necesari pentru intervenția de urgență de punere în siguranță a clădirii. Adică aproximativ 40 de mii de euro. Problema este însă că mâna asta de oameni nu este lăsată să își ducă treaba până la capăt. S-au lovit de orgolii, ambiții personale și veșnica birocrație românească. Această clădire aparține Primăriei Băile Herculane, terenul este deținut de o persoană privată, care nu își dorește lucrarea, iar administrația locală a propus ca banii donați de oameni să îi revină pe motiv că lucrările de conservare și punere în siguranță pot fi făcute doar de primărie. Las mai jos răspunsul autorităților, publicat pe pagina de facebook a HerculaneProject, care pe mine m-a frapat.
Ca și cum nu era suficient, de curând, Primăria a anunțat că intenționează să dea înapoi clădirea Băilor Neptun fostului proprietar și urmează ca zilele viitoare să organizeze o ședință pentru a prezenta acest proiect.
Din păcate, fiecare zi în care nu se face nimic acolo înseamnă nu doar încă o zi pierdută din viața unei clădiri atât de importante, ci din a țării și a frumuseților ei. Săraca țară bogată, nu? Săracii de noi că nu știm să o prețuim! Așa cum spuneau și cei de la #HerculaneProject, chiar sper ca primăria să fie de partea bună a istoriei, măcar acum, în ceasul al 12-lea!
credit photo: Herculane Project
No Comments