Menu
Vitamina S(ănătate)

Mihaela Bilic: „Dacă mănânci cu simțurile, simțurile satură. Mintea e nesătulă. Dacă tu ești cu simțurile în farfurie, nu ai nevoie de cantitate.”

Mihaela Bilic nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este unul dintre cei mai cunoscuți medici nutriționiști, iar eu m-am îndrăgostit instantaneu de ea acum câțiva ani când am filmat pentru emisiunea de sănătate de la Digi 24. M-am îndrăgostit de normalitatea ei, de modul firesc în care vorbește despre mâncarea gătită simplu – în toată nebunia asta cu diete de tot felul, le-am pierdut șirul –  și de educația alimentară pe care o face de ani buni.

Înainte de Paști, am făcut un interviu live pentru Pacientul 2.0. O să las mai jos linkul, dar am scos din discuția noastră câteva informații tare faine care mi-au plăcut mult.

Să ne fie de folos.

Mihaela Bilic:
  • „Am ajuns într-un fel de puritanism alimentar și siguranță alimentară în care ne dorim ca totul să fie steril, neînțelegând că excesul acesta de igienă nu face decât să omoare culturile bacteriene de care noi avem nevoie vitală.

„Indigestia e doar o frână și un stop al organismului, adică el trimite acest mesaj clar: dragul meu stăpân, mi s-a făcut rău, mi-ai dat prea mult, oprește-te.”

  • „Noi, românii, suntem destul de păguboși la capitolul: ce să alegem din jur. Avem această tendință să considerăm tradițiile ca fiind depășite și de modă veche. Noi nu avem lucruri în care să credem cu tărie. Nu ne apărăm carnea de porc și cârnații așa cum o fac nemții și austriecii. Mâncăm mai degrabă goji și produse care nu știm neapărat ce reprezintă sau cum le gătim. Mâncăm quinoa, mâncăm toate bazaconiile pentru că sunt exotice, bem apă de cocos. La capitolul nutriție, eu sunt năucită.”
  • „Nu mai prăjește nimeni un cartof în untură. Nu mai facem un borș de miel tradițional acrit cu borș și leuștean. Lucrurile astea le considerăm depășite.”
  • „Ne mirăm de ce foarte mulți oameni au alergii și intoleranțe când noi consumăm alimente pe care organismul nostru nu le recunoaște. Consumăm produse doar ca să fim și noi trendy.”
  • „Avem o problemă cu cantitatea. Farfuria noastră este, de fapt, platou, iar dimensiunea porției este năucitoare. Este, din nou, un lucru care ni se trage din această lipsă pe care am avut-o. Au trecut și de atunci niște zeci de ani, dar iată că memoria noastră nu se șterge. Faptul că odată ne-a lipsit mâncarea, undeva în subconștient ne dă această impulsivitate de a mânca mult, de a avea mult, de frică să nu mai avem lipsuri. E un lucru care probabil va fi vindecat cu timpul, dar poate nu ar fi rău să ne gândim că nu putem să mâncăm cu zece guri sau dacă mănânci cu zece guri, să nu te miri apoi că ai făcut indigestie. Organismul are limitele lui, iar indigestia nici măcar nu o consider un lucru sperietor, e doar o frână și un stop al organismului, adică el trimite acest mesaj clar: dragul meu stăpân, mi s-a făcut rău, mi-ai dat prea mult, oprește-te.
  • „Nu vă feriți de grăsimea de pește. Nu face decât bine în organism. O alimentație sănătoasă asta presupune: o alimentație variată și moderată cantitativ. Când zic variată,  e destul de greu de măsurat. Se spune că avem nevoie de 15 ingrediente diferite într-o zi, ca să putem considera că avem o dietă sănătoasă. 15 ingrediente în alimentația noastră monotonă nu prea atingi zilnic decât dacă mănânci mâncare gătită. Într-o ciorbă, într-o tocană ai mai multe tipuri de legume.”

„Este mai greu să te lași de ronțăieli decât să te lași de fumat.”

  • „În pandemie, ne-am îngrășat din ronțăieli. Ronțăielile trebuie excluse din alimentația zilnică, din dulap, din casă, din obicei. Toate alimentele care se ronțăie, indiferent că sunt dulci sau sărate, indiferent că sunt mai goale de nutrienți, iată, cum ar fi așa-zisele batoane de ciocolată, inclusiv aceste oleaginoase: nuci, alune, migdale, fistic, pe care toată lumea le ridică în slăvi sunt tot alimente de ronțăit. Sunt extrem de bogate în calorii. Au de la 450 până la 650 de calorii/suta de grame. Din păcate, sunt toate deshidratate, deci extrem de concentrate în calorii pentru că apa și aerul umflă un produs. Ți se pare că mănânci mult, dar, de fapt, apa și aerul au zero calorii. Ciorba este un produs pe care poți să îl consumi. Poți să pui și un castron mare și nu ai niciun stres.”
  • Aceste produse de ronțăit au densitate calorică mare, volumul lor este mic. Aportul caloric este năucitor, iar la sfârșitul zilei avem această tendință să le trecem cu vederea foarte ușor. Ele nu îți rămân ca moment reper de-a lungul zilei că iată, am mâncat. Tu nu le consideri mâncare. E un fel de extra așa, care nu intră la socoteală. Atunci, dacă ai fi mâncat șase castroane de ciorbă poate ți-ai fi amintit. În schimb, că ai mâncat o pungă de migdale sau un pachet de biscuiți sau chips-uri, e ceva ce nu dai importanță, iar balanța calorică, bugetul de calorii poate să se dubleze sau tripleze într-o zi doar din aceste produse de ronțăit.”
  • Trebuie făcută o curățenie drastică în obiceiurile alimentare și vă spun din start că este de departe cel mai greu lucru de pus în practică. Este mai greu să te lași de ronțăieli decât să te lași de fumat pentru că pe fumat îl percepi ca fiind o chestiune periculoasă pentru sănătate. În schimb, ronțăitul l-aș asemăna cu un bebeluș care nu a fost înțărcat și stă cu suzeta în gură. Este inclusiv un ritual de gest și de ocupare a mâinilor și a gurii. Nu îți este foame, dar acest ronțăit calmează stresul, te liniștește și exact cum un copil ține o suzetă în gură, exact așa suntem și noi cu ronțăielile astea.

„Se numește maturitate alimentară pauza completă de 5-6 ore între mese.”

  • „Se numește maturitate alimentară pauza completă de 5-6 ore între mese. De la masa de prânz sau de la masa de dimineață avem nevoie de o pauză completă de 5-6 ore. Aici se vede cât suntem de copii râzgâiați, neînțărcați. După o oră-două, deja intrăm într-o agitație.”

„Noi nu ne îngrăsăm din mâncare. Ne îngrășăm din ronțăieli. Cu cât ronțăim mai des, cu atât o să ne fie mai greu să ne dezvățăm de acest obicei.”

  • „Dezvățul de ronțăit este extrem de dificil. Trebuie să fim consecvenți. Pe sistemul: nu e voie să ronțăim. Cât a trecut de la ultima masă? 2 ore. Ok. Până la 5 ore să nu te aud că vorbești despre mâncare. Indiferent cât de mult ne tăvălim, suferim, ne schimbăm comportamentul, suntem irascibili – avem nevoie de această înțărcare. Altfel, obiceiul de a ronțăi este teribil. Nu trece de la sine. Nu putem scăpa de el decât printr-un exercițiu de voință și disciplină și care să ne țină săptămâni bune. 
  • „Noi nu ne îngrăsăm din mâncare. Ne îngrășăm din ronțăieli. Cu cât ronțăim mai des, cu atât o să ne fie mai greu să ne dezvățăm de acest obicei. Am fi capabili să mâncăm non-stop.”
  • „Acum, după moda americană, sufrageria și bucătăria sunt laolaltă. Nici nu ne mai ridicăm de pe canapea.  Dacă se poate, canapeaua să fie lipită de frigider.
  • Cu cât apelăm la diete mai extremiste și care să excludă categorii de alimente, cu atât riscul să ne reîngrășăm după dietă este garantat.
  • „Singura metodă prin care putem slăbi definitiv și să avem rezultate stabile și să fie și realist din punct de vedere al respectării ei este să eliminăm ronțăielile și să înjumătățim porțiile. Indiferent care e mâncarea pe care o consumăm.”
  • „Nu putem să îi punem pe toți în același șablon și să îi obligăm să mănânce același tip de mâncare dacă lucrul acela nu e firesc. Organismul se va răzvrăti.”
  • „Nu ne apucăm de mâine, ne cumpărăm oale, ne luăm storcătoare, ne schimbăm casa, ne schimbăm viața – totul pus în slujba mâncării. Nu e firesc să fie așa.”

„Suntem victime ale delăsării și neatenției noastre și a lipsei noastre de grijă pentru organismul nostru.”

  • „Faptul că înjumătățim porția ne va garanta slăbitul. Vă promit.”
  • „Noi credem că după o cură de slăbire organismul uită. În momentul în care i-ai interzis o săptămână, două, cinci un anumit produs, el numai asta își dorește, numai asta visează. Francezii spun frumos: este interzis să ne interzicem. În momentul în care ți-ai interzis un lucru, numai la el te vei gândi. Nu acum, dar mâine sau peste trei zile, sigur.”
  • Suntem victime ale delăsării și neatenției noastre și a lipsei noastre de grijă pentru organismul nostru.”
  • „Voința nu se testează pe mâncare. Un șoricel care locuiește în cofetărie, asta spun cărțile de nutriție, va deveni obez. Nu are nicio șansă. Într-un mediu care îl expune la lucruri bune, el nu are cum să reziste.”

„Mâncăm într-o toleranță păguboasă. În loc să ținem cu simțurile noastre, cu corpul nostru, îl îndopăm cu produsele astea mediocre.”

  • Consumul de zahăr trebuie să fie punctual limitat. Atunci când mâncăm ceva dulce, să mâncăm ceva extrem de bun, să savurăm fiecare înghițitură. Să ne autorizăm consumul de zahăr, dar într-un cadru extrem de clar: de exemplu, o dată sau de două ori pe săptămână – atunci să fie o porție, să ne bucurăm de ea. ”
  • „Dacă tu tot timpul ești pe interzis, vei avea tendința să mănânci mai mult pentru că, iată, am scăpat acum, a închis stăpânul ochii, mănânc toată tava și o să zic că nu mai mănânc niciodată. Autorizați-vă aceste episoade dulci, dar care să fie suficient de rare în timp ca să nu afecteze silueta, iar atunci când mâncați respectivul dulce, mâncați-l să merite.”
  • „În loc să ținem cu organismul nostru, noi zicem: nu e cine știe ce, dar o mănânc pe toată. Mâncăm într-o toleranță păguboasă. În loc să ținem cu simțurile noastre, cu corpul nostru, îl îndopăm cu produsele astea mediocre.”
  • Tiramisu versus lobodă. Nu o să uiți niciodată de tiramisu mâncând lobodă. Nu faceți greșeala asta. Da, îmi place tiramisu, dar mă duc în căutarea acelui tiramisu bun. După ce l-am găsit, îl savurez și apoi aștept până săptămâna viitoare și sper să îl găsesc tot așa de bun.”
  • „Ne îngrășăm din ronțăieli, din produse supraprocesate, ambalate, cu ingrediente dubioase și proaste calitativ, din grăsime de cea mai proastă calitate și făină multă, zahăr mult.”
  • „Dacă întrebi pe cineva dacă experiența gustativă a meritat, nu o să îți spună că a fost bucuria aia până în ultima celulă. Dacă întrebi, îți va zice: a fost bun. Nici măcar nu a realizat dacă i-a trebuit, nu i-a trebuit. Mâncăm ca proștii. Și ca proștii ne îngrășăm.”

„Nirvana nutrițională presupune ca fiecare contact cu mâncarea și cu experiența culinară să fie bazată pe simțuri și să fie o încântare pentru simțuri, dar asta presupune a trăi în prezent, a-ți folosi cele cinci simțuri.”

  • „Ar trebui să tindem către această Nirvana nutrițională care ar presupune ca fiecare contact cu mâncarea și cu experiența culinară să fie bazată pe simțuri și să fie o încântare pentru simțuri, dar asta presupune a trăi în prezent, a-ți folosi cele cinci simțuri: văz, auz, miros, gust, atingere, da? Și să evaluezi produsul respectiv, să îl savurezi și să te oprești atunci când simți că acel lucru a fost satisfăcător. ”
  • „A trăi în prezent și a te bucura de mâncare la modul real cu simțurile, nu cu mintea ta, este un lucru extrem de greu.
  • „Dacă mănânci cu simțurile, simțurile satură. Mintea e nesătulă. Dacă tu ești acolo cu simțurile în farfurie, nu ai nevoie de cantitate.

Așa cum îți spuneam mai sus, o să las și video-ul cu dr. Bilic. Dacă ai timp, ascultă tot interviul.

Dacă crezi că ar ajuta pe cineva informațiile de mai sus, m-aș bucura să dai share. Mulțumesc. 

No Comments

    Leave a Reply