Menu
Vitamina S(ănătate)

Ghid de bună purtare cu soarele. Sfaturi utile pentru părinți conștiincioși și copii sănătoși

Copiii trebuie protejați de radiațiile UV. O zic clar și răspicat toți medicii. Știu. O să ziceți că s-a mai scris. Da, se va tot scrie până când nu vom mai vedea copii la soare la orele prânzului. 

Vorba aia: lasă-l, să îl vadă și pe el soarele sau să prindă puțină culoare nu prea e bună pe termen lung, spun specialiștii.  Și dacă tot vorbim de termen lung, obiceiurile sănătoase trebuie învățate de la cele mai mici vârste și păstrate o viață întreagă.

Așa că am vorbit (din nou) cu Alexandra Dobrescu, medic rezident dermatolog, derma.mum, despre expunerea copiilor la soare.

Din interviul de mai jos, vei afla când și cât să lași copiii la soare, ce cremă cu factor de protecție să alegi pentru ei, cât de multă trebuie să aplici, dar și care e treaba cu vitamina D.

Pielea copiilor este mai sensibilă și trebuie protejată de fiecare dată când ies din casă. De UVA și UVB (am explicat aici care este diferența). Și nu există loc de discuții. Pielea poate suferi arsuri, care, mai târziu, cresc semnificativ riscul apariției cancerelor de piele. Așa că este bine să îi protejăm pe cei mici încă din primii ani de viață. Ce ar trebui să facă părinții? 

Dr. Alexandra Dobrescu:  Am câteva recomandări pentru părinți și bunici:

Prima recomandare: Evităm activităţile în aer liber atunci când radiaţia solară este la intensitate maximă (10 am – 4 pm).

A doua recomandare: Ori de câte ori suntem afară, căutăm umbra.

Pe locul trei: Îmbrăcăm copilul corespunzător, cu haine lejere, colorate, oferim pălărie care să acopere urechiuşele, umerii, oferim ochelari de soare care să blocheze UVA+UVB.

A patra recomandare: Învăţăm copilul să aplice crema de protecţie solară înainte de a ieşi afară, la joacă. Crema se poate aplica începând cu 6 luni, pe zonele neacoperite de piele ( în unele situaţii poate fi aplicată şi sub 6 luni, pe zone mici, pentru o expunere inevitabilă). Cremele trebuie să fie speciale pentru copii, cu SPF 50, acoperire pentru UVA şi UVB (broad spectrum) şi cât mai rezistente la transfer. Reaplicăm la aproximativ două ore dacă cel mic a transpirat sau dacă a fost în apă.

Ar fi minunat să putem respecta toate aceste indicaţii, zi de zi. Însă, nu e atât de simplu, nu?

Dr. Alexandra Dobrescu: Așa este. Uneori, copilul vrea afară la ore nepotrivite, îşi dă jos pălăria sau nu acceptă ochelarii. Sau fuge de mama focului atunci când vine vorba să aplicăm protecţia solară. Ei bine, inspirăm adânc şi ne înarmăm cu răbdare. Trebuie să gândim pe termen lung. Aşa cum ne gândim la alimentaţie şi oferim alimente sănătoase, mese echilibrate, aşa să ne protejăm copilul de efectele nocive, cumulative, ale expunerii la soare, pentru a-l proteja pe termen lung. Şi… să jonglăm. Să îi fim exemplu, să îi dăm ocazia să aleagă sau să îşi exerseze autonomia… să îl lăsăm să aleagă pălăria, de exemplu, sau să încerce să îşi aplice singur protecţia solară. Sunt sigură că ne dorim cu toţii ca ai noştri copii să fie sănătoşi toată viaţa şi atunci vom face alegerile cele mai bune pentru ei!

Dar ce produse alegem pentru ei? Și ce cantitate folosim?

Dr. Alexandra Dobrescu: Produsele pentru copii trebuie să fie potrivite vârstei. Nu vom folosi produse pentru adulţi la copii. Invers este posibil. Produsele pentru copii sunt în general mai puţin iritante, mai rezistente la transfer şi la apă şi au o acoperire mai mare. Este de preferat folosirea cremelor, loţiunilor cu SPF 50, cu spectru larg UVA+UBV. Atenție. Nu este recomandată inhalarea vaporilor de spray de către copii, plus că există riscul unei distribuţii insuficiente a produsului) Verificăm produsul să fie adecvat vârstei copilului, mai ales dacă vorbim despre copiii sub 1 an. Societăţile de profil (Academia americană de dermatologie- AAD, Societatea europeană de dermatologie – EADV) recomandă ca bebeluşii sub 6 luni sa nu fie expuşi în mod direct la soare. Produsele de protecţie solară se recomandă a fi folosite începând cu 6 luni (însă este acceptat şi înainte – 4, 5 luni- cantităţi mici, pe suprafeţe mici, neacoperite de haine, în cazul unei expuneri inevitabile). Din punct de vedere al cantităţii, produsul trebuie aplicat din belşug si reaplicat după aceleaşi idei ca în cazul adulţilor (după transpiraţie, imersie în apă sau la aproximativ 2 ore). Cantitatea ideală, pentru care se testează SPF-ul, este aceea de 2 mg/cm2 de piele, atât la copil, cât şi la adult. Bineînţeles, este destul de greu de calculat exact, iar producătorii rareori oferă indicaţii cantitative exacte. În plus, depinde de vârsta şi deci dimensiunile copilului. 🙂  În principiu da, trebuie aplicat până ce vedem o peliculă albicioasă. Unele produse vor intra în piele, altele vor rămâne într-adevăr albicioase/gri, într-o mai mică sau mai mare măsură.

Aplicăm cremă cu SPF chiar și dimineața, în orele permise?

Răspunsul corect este da, pentru că şi atunci există radiaţii potenţial periculoase. Repet însă: atunci când vorbim de protecţia solară, vorbim de mai mulţi paşi, mai multe comportamente adoptate simultan sau, măcar, asociate între ele… niciun agent ecran cu SPF nu garantează o protecţie 100% şi experimentele sugerează că din păcate tendinţa oamenilor este să se expună excesiv atunci când folosesc un produs cu SPF mare, crezând că sunt cumva invincibili. Agentul ecran trebuie, aşadar, să fie doar un pas pe care îl adoptăm în comportamentul nostru pentru a asigura sănătatea pielii pe termen scurt, dar şi pe termen lung.  

Aș vrea să mai vorbim despre vitamina D. Se știe că soarele ne ajută să sintetizăm vitamina D în organism, nu-i așa? Dar, în momentul în care medicii au început să recomande folosirea produselor cu protecție solară în fiecare zi, au apărut tot felul de mituri legate de faptul că aceste produse ar putea împiedica sintetizarea vitaminei D și că ar fi bine să nu le mai folosim. 

Dr. Alexandra Dobrescu: Responsabile de sinteza vitaminei D3 la nivelul pielii sunt radiaţiile de tip UVB. Incontestabil, vitamina D3 este foarte importantă pentru buna funcţionare a organismului. Foarte puțini oameni știu că organismul nostru are nevoie de o expunere minimă la radiațiile UVB pentru a sintetiza această vitamină.  Statisticile sugerează că expunerile scurte, accidentale la soare, doar pe suprafeţe mici ( scalp, urechi, mâini) sunt suficiente. Aşadar, nu trebuie să căutăm să ne bronzăm (riscurile depăşesc beneficiile), mai ales că o piele bronzată are o capacitate redusă de a sintetiza D3. În plus, această vitamină se poate asimila şi din alimentaţie: ouă, fructe de mare, somon, ficat de ton, hering etc, ciuperci, lactate îmbogăţite cu D3. Iar la copii se face profilaxia rahitismului cu picături de D3 încă din primele săptămâni de viaţă. Oricum, părerea mea e că vorbim despre un echilibru fin şi cred cu tărie că 100% nu ne putem feri niciodată de soare şi nici nu ar fi sănătos să o facem. Însă, trebuie să fim conştienţi de riscurile asociate unei expuneri excesive, atât pe termen scurt (arsuri solare, scăderea imunităţii la nivelul pielii), cât şi pe termen lung (mutaţii ADN  ce pot evolua spre un tip de cancer cutanat, fotoîmbătrânire).

 

sursă foto: pixabay.com

No Comments

    Leave a Reply